Timeshare

TIMESHARE

In România, „timeshare-ul” reprezintă o modalitate relativ nouă de abordare a vacanţelor. Cu toate că domeniul este reglementat încă din anul 2004 prin adoptarea Legii nr. 282/2004 privind protecţia dobânditorilor cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândiriii unui drept de utilizare pe durata limitată a unor bunuri imobiliare, informaţiile legate de conceptul „timeshare”  sunt încă puţine.

Timeshare este o metodă de a cumpăra cazarea pentru vacanţă, care conferă turiştilor dreptul de a ocupa un apartament, o vilă sau orice alt tip de locuinţă, pe perioada uneia sau mai multor săptămâni pe an. Locuinţele se află de obicei în complexe cu facilităţi pentru petrecerea timpului liber într-un mod cât mai plăcut (piscină, bazin de înot, saună,  terenuri pentru practicarea diferitelor sporturi, etc.). Preţul unui timeshare poate varia în funcţie de perioada din an, de destinaţia aleasă şi de tipul de apartament. La preţul timeshare-ului se adaugă o taxă anuală, de asemenea, variabilă pentru întreţinere, precum şi eventuale onorarii plătite agenţiilor de intermediere, avocaţilor, după caz.

Avantaje şi dezavantaje

Principalul avantaj al acestui sistem este că oferă turiştilor posibilitatea de a achiziţiona dreptul de folosinţă pentru o perioadă prestabilită sau nelimitată asupra unei proprietăţi scumpe, aflată oriunde în lume, pe care un turist nu ar putea să o cumpere si să o întreţină singur.

Principalul dezavantaj constă în aceea că valoarea unui timeshare la revânzare poată să scadă chiar şi cu 50% din preţul iniţial.

Contractul „timeshare”

Pentru a intra sub protecţia regulilor referitoare la timeshare, contractul având ca obiect dobândirea unui drept de utilizare pe o durata limitată a unui bun imobiliar trebuie încheiat pe o perioadă de minim 3 ani.

Contractul trebuie încheiat în formă scrisă şi se redactează, în mod obligatoriu în limba statului în care este situat bunul imobiliar. Dacă dobânditorul este cetăţean străin sau are reşedinţa în străinătate, contractul se va redacta şi în limba sau în una dintre limbile oficiale ale statului pe teritoriul căruia îşi are reşedinţa ori al cărui cetăţean este dobânditorul, la alegerea acestuia, în cazul în care aceasta este o limbă oficială a Comunităţii Europene.

Atunci când contractul nu a fost redactat în limba statului  în care este situat bunul imobiliar, vânzătorul trebuie să furnizeze dobânditorului o traducere autorizată a contractului în limba sau în una dintre limbile oficiale ale acestui stat, în cazul în care aceasta este o limbă oficială a Comunităţii Europene.

Înainte de semnarea contractului este foarte important ca turiştii să îşi cunoască drepturile şi să nu se lase pradă unor promisiuni care par a fi imposibil de materializat.

 Astfel, se recomandă ca turiştii:

-      să nu se lase atraşi la prezentări legate de conceptul timeshare sub pretextul că au câştigat o vacanţă sau un premiu;

-      să analizeze cu atenţie oferta de înscriere în cadrul unui club de vacanţă;

-      să se asigure că au înţeles tot ceea ce implică sistemul timeshare;

-      să nu semneze niciodată un contract fără să îl citească şi fără să îl înţeleagă;

-      să ceară un timp pentru studierea contractului şi să încerce să obţină un sfat adecvat de la persoane specializate;

-      să nu plătească nici o sumă de bani în avans.

Legea nr. 282/2004 stabileşte drepturile minime pe care le au dobânditorii atunci când încheie un contract timeshare, respectiv:

-      dreptul de 10 zile în care contractul poate fi denunţat unilateral din orice motiv şi fără plata penalităţilor; termenul se calculează pe zile calendaristice şi curge de la data semnării contractului de ambele părţi contractante sau de la data la care părţile au semnat un antecontract, după caz.

-      vânzătorului îi este interzis să solicite plata vreunei sume de bani în perioada celor 10 zile în care se poate exercita dreptul de denunţare unilaterală;

-      dacă dobânditorul a încheiat un contract de credit pentru finanţarea timeshare-ului şi a denunţat unilateral contractul de timeshare în perioada legală, atunci şi contractul de credit este reziliat fără invocarea vreunui motiv şi fără plata vreunei penalităţi;

-      indicarea preţului achiziţiei şi a altor cheltuieli legate de utilizarea facilităţilor, taxe administrative, etc.

Elementele minime ale contractului

În mod obligatoriu, contractul de timeshare trebuie să cuprindă:

a) numele şi domiciliul şi, după caz, denumirea sau sediul părţilor contractante, inclusiv informaţii specifice referitoare la calitatea juridică pe care vânzătorul o are la momentul încheierii contractului, precum şi identitatea şi domiciliul proprietarului;

b) natura exactă a dreptului care reprezintă obiectul contractului şi o clauză prin care se stabilesc condiţiile de exercitare a acelui drept pe teritoriul statului în care bunul sau bunurile imobiliare în cauză sunt situate şi dacă respectivele condiţii au fost îndeplinite ori, în caz contrar, ce condiţii mai trebuie îndeplinite;

c) când bunul imobiliar este determinat, se va face o descriere exactă a acestuia şi a localizării;

d) în situaţia în care bunul imobiliar se află în construcţie:

1. stadiul de realizare a imobilului;

2. termenul rezonabil la care se preconizează finalizarea bunului imobiliar;

3. dacă este vorba de un bun imobiliar determinat, numărul autorizaţiei de construcţie, denumirea şi adresa exactă ale autorităţii emitente;

4. stadiul de realizare a lucrărilor de amenajare care fac bunul imobiliar pe deplin funcţional (alimentare cu gaze naturale, electricitate, canalizare, apă şi conexiuni telefonice);

5. garanţia privind finalizarea bunului imobiliar sau garanţia privind rambursarea oricărei plăţi efectuate în situaţia în care imobilul nu este terminat şi modalităţile de aplicare a acestor garanţii, după caz;

e) serviciile la care dobânditorul are sau va avea acces şi condiţiile în care îi sunt permise (electricitate, apă, întreţinere, salubritate);

f) facilităţi comune, cum sunt: bazine de înot, saună etc., la care dobânditorul are sau poate avea acces şi, după caz, în ce condiţii îi sunt permise;

g) principiile în baza cărora se vor organiza reparaţiile şi întreţinerea proprietăţii imobiliare, administrarea, precum şi gestionarea acesteia;

h) perioada exactă în care drepturile rezultate din contract pot fi exercitate şi, după caz, durata contractului; data la care dobânditorul poate începe să îşi exercite drepturile contractuale;

i) preţul ce va fi plătit de dobânditor pentru exercitarea drepturilor contractuale; o estimare a sumei ce va fi plătită de către dobânditor pentru folosirea facilităţilor comune şi a serviciilor; baza pentru calcularea valorii taxelor referitoare la ocuparea imobilului, taxele legale obligatorii (taxe şi cotizaţii) şi cheltuieli administrative (gestionarea/administrarea, întreţinerea şi reparaţiile imobilului);

j) clauza care reglementează faptul că din achiziţionarea/administrarea imobilului nu vor rezulta alte costuri, taxe sau obligaţii decât cele specificate în contract;

k) dacă este sau nu este posibil a folosi, a participa la un sistem privind schimbul sau revânzarea drepturilor contractuale, precum şi orice costuri pe care le implică un sistem de schimb sau de revânzare care va fi organizat de către vânzător ori de către un terţ desemnat de el în contract;

l) informaţii privind dreptul de reziliere, anulare sau denunţare unilaterală a contractului şi indicaţii privind persoana căreia i se va notifica rezilierea, anularea sau denunţarea unilaterală a contractului, specificând, de asemenea, modalităţile în care pot fi făcute asemenea notificări; indicaţii precise asupra naturii şi valorii costurilor pe care dobânditorul va trebui să le plătească conform art. 6 alin. (4) din lege, dacă îşi exercită dreptul de denunţare unilaterală a contractului; dacă este cazul, informaţii privind modalităţile de reziliere a contractului de credit aferent contractului în cauză, în eventualitatea anulării sau denunţării unilaterale a acestuia;

m) data şi locul semnării contractului de fiecare parte contractantă.

Revânzarea timeshare-ului

Timeshare-ul poate face obiectului înstrăinării ulterioare către alte terţe persoane. În realitate valoarea reală a timeshare-ului revândut este cu mult mai mică decât preţul plătit iniţial.

Cu ocazia înstrăinării, vânzătorul poate propune un nou plan de vacanţă folosind timeshare-ul deţinut iniţial, astfel că nu este exclus ca în realitate să fi achiziţionat dreptul de utilizare a două bunuri imobiliare, în loc de unul.

Asadar, şi în acest caz, se recomanda precauţie la cumpărarea la mâna a doua a timeshare-ului şi o atenţie sporită la clauzele contractuale.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm să accesaţi următoarele link-uri:

• Legea nr.282/2004 cu privire la unele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândiriii unui drept de utilizare pe durata limitată a unor bunuri imobiliare;
• OG nr.21/1992 privin protecţia consumatorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare;
• OG nr.107/1999 privind activitatea de comercializare a pachetelor de servicii turistice, cu modificările şi completările ulterioare;
• Legea nr.193/2000 privind clauzele abuzive în contractele încheiate între comercianţi şi consumatori, cu modificările şui completările ulterioare;
• Directiva 94/47/CE  privind protecţia dobânditorilor cu privire l aunele aspecte ale contractelor purtând asupra dobândirii unui drept de utilizare pe timp parţial a unor bunuri imobiliare, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene (JOCE) nr.L280 din 29 octombrie 1994.