Creditul pentru consum

Creditul pentru consum

În conformitate cu prevederile din domeniul legislaţiei protecţiei consumatorilor şi a principiilor generale care guvernează acest domeniu, operatorii economici prestatori de servicii au obligaţia să acorde consumatorilor informaţii complete, corecte şi precise asupra caracteristicilor esenţiale ale produselor şi serviciilor de care aceştia doresc să beneficieze.

Astfel, înainte de încheierea contractului privind acordarea unui credit, indiferent de tipul de credit solicitat (de consum, ipotecar, imobiliar, de nevoi personale, auto, carduri de credit etc.) operatorii economici creditori au obligaţia să prezinte consumatorilor informaţiile necesare privind contractele respective.

Creditele acordate de către creditori presupun o serie de avantaje, dar şi câteva condiţii de acordare a acestora, pe care consumatorii trebuie să le cunoască la momentul achiziţionării produsului sau serviciului, pentru a putea face o alegere care să corespundă nevoilor lor.

În general, în funcţie de destinaţie, creditorii oferă trei tipuri principale de credite, respectiv:

§         credit pentru cumpărarea unei locuinţe;

§         credit pentru cumărarea unor bunuri de folosinţă îndelungată;

§         credit pentru utilizare diversă.

La rândul lor aceste tiprui de credite au mai multe variante. Astfel, creditul pentru cumpărarea unei locuinţe poate fi credit imobiliar sau credit ipotecar.

Creditul imobiliar se obţine, în general, prezentând o serie de garanţii băncii, ca de exemplu:

• veniturile clientului;
• giranţi;
• obiecte de valoare care pot oferi băncii încrederea că clientul are mijloace de a înapoia împrumutul.

Creditul ipotecar este mai avantajos prin faptul că obiectul de garanţie este chiar locuinţa; dar dacă nu se plăteşte împrumutul, apare şi riscul de a rămâne fără casă, deoarece banca o va vinde pentru a-şi recupera suma dată cu împrumut.

Creditul pentru cumpărarea de bunuri de folosinţă îndelungată se acordă pentru diverse aparate electrocasnice sau pentru cumpărarea unui automobil. În general, băncile solicită un document, de obicei „factura proforma”, prin care  se atestă faptul că solicitantul – consumatorul – doreşte în mod serios să cumpere obiectul respectiv. Consumatorul nu poate cumpăra altecva cu banii de credit, de exemplu o vacanţă printr-o agenţie de turism, decât ceea ce a declarat că îi trebuie în cererea de creditare.

Creditul de consum propriu-zis nu este legat de achiziţionarea unui anumit bun, ci consumatorul îl poate folosi cum doreşte.

Regimul juridic al contractelor pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice este reglementat de Legea 289/2004.

Obligaţia de informare a consumatorilor

Înainte de încheierea contractului, creditorul:

• are obligaţia să prezinte contractele de credit pe care le oferă, tipul şi suma totală a creditului cele mai adecvate, luând în calcul situaţia financiară a consumatorului, avantajele şi dezavantajele asociate cu produsul proipus, precum şi scopul creditului;
• trebuie să prezinte consumatorului informaţiile exacte şi complete necesare privind contractul de credit avut în vedere;
• trebuie să informeze consumatorul despre documentaţia de credit necesară acordării unui credit,

Documentaţia de credit trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii:

• situaţiile financiare curente ale solicitantului de credit şi ale oricărui garant al acestuia, inlcuisv proiecţia fluxurilor financiare pentru o perioadă de rambursare a creditului şi de plată a dobânzilor;
• o descriere a modalităţilor de garantare pentru plata integrală a datoriei şi, după caz, o evaluare a bunurilor care fac obiectul garanţiei;
• o descriere a condiţiilor creditului, cuprinzând valoarea creditului, valoarea DAE, rata dobânzii, chema de rambursare şi obiectivul debitorului sau scopul pentru care a solicitat creditul.

De asemenea, creditorul trebuie să informeze consumatorul cu privire la toate caracteristicile esenţiale ale creditelor acordate, cele mai importante fiind: dobânda şi calculul ratelor lunare, procedurile şi condiţiile de rambursare, comisioanele şi penalităţile percepute, condiţiile de modificare a dobânzilor, condiţiile generale de creditare pe care orice solicitant al unui împrumut trebuie să le îndeplinească, informaţii despre asigurările de viaţă şi/sau imobiliare solicitate pentru acordarea creditelor, precum şi informaţii despre costurile aferente ipotecării imobilului (unde este cazul)  etc.

Modificările aduse dobânzilor şi modul de aplicare a acestora, indicii care pot determina variaţia lor pe parcursul derulării contractului de credit sunt informaţii care trebuie să fie aduse la cunoştinţa consumatorilor înainte de încheierea contractului şi menţionate clar în acte.

Consumatorul trebuie să fie informat, în scris, despre orice modificare survenită pe durata contractului de credit asupra dobânzii anuale sau a costurilor intervenite ulterior datei semnării contractului de credit, în momentul în care intervine această modificare. Această informare se face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau prin intermediul unui extras de cont ce se furnizează consumatorului în mod gratuit.

Contractul de credit

Contractul de credit trebuie redactat în scris, pe hârtie sau alt suport durabil, în cel puţin două exemplare, fiind remis câte un exemplar original fiecărei părţi contractante.

Contractul de credit scris  trebuie să cuprindă cel puţin următoarele date:

• numele şi adresele părţilor contractante;
• valoarea DAE;
• o indicare a condiţiilor în care poate fi modificată DAE; în cazul în care valoarea DAE nu poate fi stabilită, consumatorul trebuie să fie informat, prin contractul scris, cu privire la plafonul creditului, dacă există, dobânda anuală şi costurile aplicabile de la data încheierii contractului de credit, condiţiile în care acestea pot fi modificate, precum şi cu privire la procedura prin care contractul de credit încetează;
• o listă cu valoarea, numărul, frecvenţa sau datele plăţilor pe care consumatorul trebuie să le efectueze pentru rambursarea creditului, precum şi pentru dobândă şi alte costuri; în cazul în care va fi posibil, va fi indicată, de asemenea, valoarea totală a plăţilor efectuate;
• o listă a elementelor de cost care revin consumatorului, cu excepţia costurilor datorate de consumator pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale din contractul de credit, care nu sunt cuprinse în calculul DAE, dar care cad în sarcina consumatorului în anumite condiţii, precum şi percizarea acestor condiţii; în cazul în care valoarea exactă a acestor componente este cunoscută, o astfel de valoare trebuie să fie indicată; în caz contrar, trebuie să fie indicată o metodă de calcul sau, pe cât posibil, o cât mai realistă valoare estimativă;
• documentaţia de credit specificată, stabilită de creditor;
• prevederea dreptului consumatorului de a  achita anticipat, integral sau parţial, obligaţiile sale rezultate din contractul de credit, precum şi reducerea echitabiă a costului creditului în cazul în care se exercită acest drept;
• celelalte condiţii esenţiale ale contractului de credit

Clauze minime obligatorii

În Anexa nr.1 la Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice, sunt enumerate clauzele minime obligatorii pe care trebuie să le cuprindă orice contract de credit, în funcţie de obiectul fiecăruia, respectiv:

 1. Contracte de credit având ca obiect finanţarea furnizării de bunuri sau servicii:

§         descriere a bunurilor sau a serviciilor care fac obiectul contractului;

§         preţul plătibil în numerar şi preţul de plată în virtutea contractului de credit;

§         valoarea avansului, dacă există, numărul şi valoarea plăţilor eşalonate şi data scadenţei lor ori metoda care se utilizează pentru determinarea fiecăruia dintre aceste elemente, dacă ele sunt necunoscute în momentul încheierii contractului;

§         o precizare a dreptului consumatorului la o reducere, în cazul rambursării anticipate;

§         identitatea proprietarului de bunuri (dacă transferul de proprietate la consumator nu se face imediat) şi condiţiile în care consumatorul devine proprietar;

§         precizări privind eventualele garanţii necesare;

§         indicarea termenului eventual de reflectare (indicarea unui termen de graţie în vederea analizării oportunităţii creditului);

§         indicarea asigurării sau asigurărilor eventual necesare şi, dacă alegerea asigurătorului nu este lăsată la latitudinea consumatorului, costul acestora;

§         indicarea obligaţiei eventuale a consumatorului de a constitui un depozit de o anumită valoare, într-un cont special.

   2. Contracte de credit legate de utilizarea cărţilor de credit:

§         plafonul eventual al creditului;

§         condiţiile de rambursare sau modul în care se stabilesc;

§         indicarea termenului eventual de reflectare (indicarea unui termen de graţie în vederea analizării oportunităţii creditului).

   3. Contracte de credit operate prin cont curent şi nereglementate prin alte prevederi ale prezentei legi:

§         plafonul eventual al creditului sau metoda de calcul al acestuia;

§         condiţiile de utilizare şi de rambursare;

§         indicarea termenului eventual de reflectare (indicarea unui termen de graţie în vederea analizării oportunităţii creditului).

   4. Alte contracte de credit care intră sub incidenţa prezentei legi:

§         plafonul eventual al creditului;

§          indicarea garanţiilor eventual necesare;

§         condiţiile de rambursare;

§         indicarea termenului eventual de reflectare (indicarea unui termen de graţie în vederea analizării oportunităţii creditului);

§         o precizare a dreptului consumatorului la o reducere, în cazul rambursării anticipate.

Dobânda anuală efectivă – DAE

DAE este definită ca fiind costul total al creditului la consumator, exprimat în procent anual din valoarea creditului total acordat.

DAE, care face echivalenţa, la nivelul unui an, între valoarea curentă a tuturor angajamentelor sub forma unor împrumuturi, rambursări şi cheltuieli existente sau viitoare, acceptate de către creditor şi de beneficiarul creditului, se calculează în conformitate cu formulă următoare:

K=m              K'=m'

____              _____

\       A(K)      \       A'(K')

 \   ────────── =  \    ───────────

 /   (1+i)^t(K)    /    (1+i)^t(K')

/___              /____

 K=1               K'=1

  

  

K = numărul de ordine al unui împrumut;

K' = numărul de ordine al unei rambursări sau al unei plăţi a cheltuielilor;

A(K) = valoarea împrumutului pentru numărul de ordine K;

A'(K') = valoarea unei rambursări sau a unei plăţi a cheltuielilor pentru numărul de ordine K';

sumă = semnul care indică o însumare;

m = numărul de ordine al ultimului împrumut;

m' = numărul de ordine al ultimei rate de rambursat sau al ultimei plăţi a cheltuielilor;

 t(K) = intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de ani, între data împrumutului nr. 1 şi data împrumuturilor ulterioare de la nr. 2 la m;

 t(K') = intervalul, exprimat în ani şi fracţiuni de ani, între data împrumutului nr. 1 şi data ratelor de rambursare sau a plăţilor cheltuielilor de la nr. 1 la m';

 i = dobânda anuală efectivă care poate fi calculată (fie algebric, fie prin aproximări succesive, fie printr-un program pe calculator) atunci când ceilalţi termeni ai ecuaţiei sunt cunoscuţi prin contract sau în alt mod.

Explicitări:

§         sumele vărsate de ambele părţi la diferite termene în mod necesar egale nu trebuie plătite la intervale egale;

§         data iniţială trebuie să fie cea a acordării primului împrumut;

§         intervalele dintre datele utilizate la calcul trebuie să fie exprimate în ani sau în fracţiuni de ani. Un an este presupus a avea 365 de zile sau 365,25 zile ori (pentru anii bisecţi) 366 de zile, 52 de săptămâni sau 12 luni egale. O lună egală este presupusă a avea 30,41666 zile (adică 365/12);

§         rezultatul calculului trebuie să se exprime cu o precizie de cel puţin o zecimală. În cazul rotunjirilor la o zecimală anume se aplică următoarea regulă: dacă cifra de la zecimala care urmează este mai mare sau egală cu 5, cifra zecimalei care se rotunjeşte se măreşte cu unu;

§         metodele de rezolvare aplicabile trebuie să aibă unul dintre rezultatele prevăzute în anexa nr. 3.

Pentru calculul DAE se determină costul total al creditului la consumator, cu excepţia următoarelor costuri:

• cheltuieli plătibile de împrumutat pentru nerespectarea unuia dintre angajamentele sale stipulate în contractul de credit;
• costurile, altele decât preţul de cumărare, în cazul cumpărării de bunuri sau servicii, pe care consumatorul este obligat să le plătească, indiferent dacă plata se face în numerar sau pe credit;
• costurile necesare pentru tranferul fondurilor şi costurilor de menţinere a unui cont în care se înregistrează plăţile efectuate cu titlu de rambursare a creditului, plata dobânzilor şi a altor costuri, cu excepţia cazului în care consumatorul nu dispune de libertate de alegere în materie şi dacă aceste costuri sunt disproporţionat de mari; această prevedere nu se aplică la costurile pentru încasarea acestor rambursări sau plăţi, indiferent dacă plata se face în numerar sau în alt mod;
• costurile referitoare la cotizaţiile datorate cu titlu de înscriere ca membru în asociaţii sau grupări şi care rezultă din acorduri distincte de contractul de credit, chiar dacă aceste subscrieri influenţează condiţiile de credit;
• cele legate de asigurări sau garanţii; sunt însă incluse costurile destinate a asigura creditorului, în cazul decesului, invalidităţii, îmbolnăvirii sau şomajului consumatorului, rambursarea unei sume egale sau inferioare valorii totale a creditului, inclusiv dobânzile care se aplică şi alte costuri, şi care sunt impuse de creditor ca o condiţie pentru acordarea creditului.

DAE se calculează în momentul încheierii contractului de credit.

Calculul DAE se efectuează avându-se în vedere următoarele prezumţii:

• respectivul contract de credit va rămâne valabil pentru perioada prevăzută în contractul de credit, convenită de către părţi;
• părţile contractului îşi vor îndeplini obligaţiile contractuale la termenele şi la datele stipulate în contract.

În cazul contractelor de credit care conţin clauze ce permit modificarea ratei dobânzii şi a valorii sau nivelului altor costuri conţinute în DAE, dar care nu pot fi cuantificate la data calculării, DAE se calculează prezumându-se că aceste valori vor rămâne fixe şi se vor aplica până la finalul contractului de credit.

Pentru calcularea DAE pot fi luate în considerare următoarele ipoteze de calcul, după caz:

• în cazul în care contractul nu stipulează o limită a creditului, valoarea creditului acordat se consideră egală cu echivalentul în lei al sumei de 2.000 euro;
• în cazul în care nu este stabilit un calendar de rambursare şi dacă acesta nu reiese din clauzele contractului şi din mijloacele de rambursare a creditului acordat, durata creditului va fi considerată ca fiind de un an;
• dacă nu se specifică altfel, în cazul în care contractul prevede mai mult decât o singură dată de rambursare, creditul va fi acordat, iar rambursările se vor face la cea mai apropiată dată prevăzută în contract.

În orice anunţ publicitar şi în orice ofertă pentru un contract de credit destinat consumatorilor, afişate în locuri publice, prin care o persoană declară că acordă un credit sau intermediază încheierea unui contract de credit şi prin care se indică o dobândă sau orice alte cifre referitoare la costul creditului, trebuie să se menţioneze DAE, în mod clar şi inteligibil, şi să se respecte prevederile Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare.

Scopul comercial al acestor informaţii trebuie să fie expus foarte clar, prin folosirea limbajului obişnuit.

Contractul având ca obiect achiziţia de bunuri

În cazul contractelor de credit pentru achiziţia de bunuri, dacă consumatorul nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale, creditorul poate apela la căile legale în vederea returnării bunurilor după expirarea unui termen suplimentar de 30 de zile de la data scadenţei ultimei obligaţii de plată neonorate.

În cadrul termenului suplimentar prevăzut mai sus, înainte de a apela la căile legale pentru returnarea bunurilor, creditorul are obligaţia de a notifica fără întârziere consumatorul, justificând decizia sa, şi de a solicita acordul scris al acestuia privind returnarea bunului. Notificarea consumatorului se face prin scrisoare recomandată. Data poştei se consideră data notificării.

În cazul în care creditorul intră în posesia bunurilor, obligaţiile dintre părţi sunt astfel reglate încât să se asigure că repunerea în posesie nu atrage beneficii nejustificate. Aceste bunuri vor fi ridicate de vânzător, cu obligaţia acestuia de a restitui creditorului contravaloarea bunului respectiv.

Despăgubirea consumatorilor

Furnizorul şi creditorul vor fi răspunzători individual pentru despăgubirea consumatorului, în cazul cumpărării de produse sau al obţinerii de servicii de la un furnizor cu îndeplinirea următoarelor condiţii:

• consumatorul încheie un contract de credit cu o persoană, alta decât furnizorul de bunuri sau prestatorul de servicii;
• cel care acordă creditul şi furnizorul de bunuri sau de servicii au în derulare un contract preexistent conform căruia se acordă credit în mod exclusiv clienţilor acestui furnizor;
• consumatorul obţine creditul în virtutea acestui contract preexistent.

Existenţa unui contract de credit nu va afecta în nici un fel drepturile consumatorului prevăzute de lege, pe care furnizorul de bunuri sau servicii cumpărate prin intermediul unui astfel de contract trebuie să le respecte. Creditorul răspunde pentru despăgubirea consumatorului numai în limita contractului de credit, dacă acţiunile consumatorului împotriva furnizorului de bunuri au eşuat.

Aceste dispoziţii nu se aplică în situaţia în care operaţiunea respectivă se referă la valori mai mici decât suma de 200 euro.

Plata anticipată a creditului

Consumatorul are dreptul să achite anticipat, integral sau parţial, obligaţiile sale rezultate din contractul de credit.

În cazul achitării anticipate a obligaţiilor sale contractuale, consumatorul are dreptul la o reducere echitabilă a costului creditului, stabilită proporţional cu perioada de utilizare a creditului respectiv.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm să accesaţi următoarele link-uri:

• Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor, persoane fizice;
• Directiva nr.87/102/CEE din 22 decembrie 1986 pentru armonizarea prevedrilor legislative, administrative şi de reglementare privind creditul de consum, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene (JOCE) nr. L42 din data de 12 februarie 1987, modificată şi completată prin Directiva nr.90/88/CEE din 22 februarie 1990 şi Directiva nr.98/7/CE din 16 februarie 1998.
• Legii nr. 148/2000 privind publicitatea, cu modificările şi completările ulterioare