Comert electronic

COMERŢ ELECTRONIC

Comerţul electronic este procesul de cumpărare, vânzare sau schimb de produse, servicii sau informaţii prin intermediul reţelelor de calculatoare.

Comerţul electronic „business-to-business” şi „business-to-consumers” a cunoscut şi cunoaşte o dezvoltare fără precedent şi totodată continuă. Internetul a dat de asemenea un puternic imbold comerţului electronic - în multe cazuri, companii de mărime medie şi mică au descoperit că pot să-şi conducă afacerile on line la fel ca marile companii. De fapt, companii de toate mărimile au descoperit că pot folosi Internetul în avantajul lor pentru a reduce costurile comerţului electronic fie prin înlocuirea altor reţele, fie prin transformarea bazei de date în una digitală şi incluzând-o în practicile sale comerciale.

Comerţul electronic este un sistem care include nu numai acele tranzacţii care se concentrează pe cumpărarea şi vânzarea de bunuri şi servicii dar şi cele care: “suportă” generarea de venit, cum ar fi:

-          crearea cererii pentru acele bunuri şi servicii sau facilitarea comunicării între partenerii de afaceri şi toate interacţiunile care derivă din acest proces.

Avantajele comerţului electronic

Din poziţia consumatorului, avantajele sunt legate de:

• timp: consumatorul  poate vizita mai multe magazine virtuale într-un timp foarte scurt (mult mai scurt decât timpul pe care îl implică prezenţa fizică a unei persoane într-un magazin real);

• libertatea de a alege: datorită numărului mare de magazine pe care consumatorul le poate vizita, acesta va avea posibilitatea de a alege un produs în funcţie de un număr mult mai mare de opţiuni (preţ, data livrării, culoare, etc.);

Din punctul de vedere al operatorilor economici ce utilizează comerţul electronic, se disting următoarele avantaje:

• creşterea semnificativă a vitezei de comunicare, în special pentru comunicaţiile internaţionale: mai multe companii pot stabili o platformă de colaborare, prin intermediul căreia să poată să conceapă şi să dezvolte diverse produse împreună; 
• întărirea relaţiilor cu furnizorii şi clienţii: printr-un site Web, clienţii companiei vor fi puşi la curent cu ultimele produse apărute, li se va oferi suport tehnic pentru produsele cumpărate, putând chiar să ofere sugestii pentru eventuale îmbunătăţiri ale produselor, serviciilor etc.; pe unele site-uri consumatoriii pot construi produsul pe care vor să îl cumpere (culori, materiale, înscrisuri etc.); 
• existenţa unei căi rapide şi comode de furnizare a informaţiilor despre companie: prin intermediul unor site-uri Web, a intraneturilor şi a extraneturilor;

• canale alternative de vânzare: desfăşurarea afacerilor prin intermediul unui astfel de site.

Datorită faptului că încheierea contractului prin intermediul mijoacelor electronice nu necesită prezenţa simultană a celor două părţi – operatorul economic şi consumatorul - contractul încheiat prin mijloace electronice este privit ca un contract la distanţă.

În raport cu OG nr. 130/2000 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă, cu modificările şi completările ulterioare, Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic, cu modificările şi completările ulterioare, apare ca fiind o reglementare specială, ale cărei dispoziţii se completează cu cele cuprinse în ordonanţa amintită.

Tipuri de comerţ electronic

• Business-to-business (B2B) - model de comerţ electronic în care toţi participanţii sunt companii sau alte organizaţii;
• Business-to-consumer (B2C) - model de comerţ electronic în care companiile vând la cumpărători individuali – persoane fizice;
• Consumer-to-business(C2B) - persoane fizice (consumatori) care utilizează Internetul pentru a-şi vinde produsele sau serviciile firmelor şi/sau caută vânzatori să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie;
• Consumer-to-consumer (C2C) - consumatori care vând direct la alţi consumatori;
• Comerţ mobil (m-commerce) – tranzacţii şi activităţi de comerţ electronic conduse prin mediu electromagnetic;
• E-government: Government-to-business (G2B) - model de comerţ electronic în care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau informaţii de la persoanele juridice;
• Government-to-consumer (G2C)  - acoperă relaţii guvern-cetăţeni la nivel de informare şi prestare servicii publice ( ex. plătirea taxelor online)

Libertatea furnizării serviciilor societăţii informaţionale

Art.4 din Legea 365/2002 privind comerţul electronic, cu modificările şi completările ulterioare, reglementează libertatea furnizării serviciilor societăţii informaţionale, furnizarea unor astfel de servicii nefiind supusă niciunei autorizări prealabile, aceasta desfăşurându-se în concordanţă cu principiile concurenţei libere şi loiale, cu respectarea dispoziţiilor legale în vigoare.

Furnizarea de servicii ale societăţii informaţionale de către furnizorii de servicii stabiliţi în alte state se face în condiţiile acordurilor bilaterale încheiate cu statele respective, la care România este parte.

Comunicări comerciale nesolicitate – SPAM

Efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică este interzisă, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.

Comunicările comerciale care constituie un serviciu al societăţii informaţionale sau o parte a acestuia, în măsura în care sunt permise, trebuie să respecte cel puţin următoarele condiţii:

• să fie clar identificabile ca atare;
• persoana fizică sau juridică în numele căreia sunt făcute să fie clar identificată;
• ofertele promoţionale, precum reducerile, premiile şi cadourile, să fie clar identificabile, iar condiţiile care trebuie îndeplinite pentru obţinerea lor să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
• competiţiile şi jocurile promoţionale să fie clar identificabile ca atare, iar condiţiile de participare să fie uşor accesibile şi clar prezentate;
• orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale în vigoare.

Consimţământul consumatorului  poate fi obţinut în orice formă şi poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii.

Consimţământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poşta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:

• este expediat din cutia poştală în care destinatarul doreşte să primească comunicările comerciale;
• subiectul mesajului este format din concatenarea textului "ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA", scris cu majuscule, şi numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.

Subiectul mesajelor transmise prin poşta electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvântul "PUBLICITATE" scris cu majuscule.

Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii referitoare la persoana în numele căreia sunt făcute:

• numele sau denumirea completă;
• codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz;
• domiciliul sau sediul;
• numerele de telefon şi fax;
• adresa de poştă electronică.

Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-şi revoca consimţământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului.

Furnizorul are obligaţia de a implementa o procedură gratuită, accesibilă inclusiv prin mijloace electronice, prin care destinatarul să poată să îşi revoce consimţământul.

Revocarea consimţământului prin mijloace electronice trebuie să-şi producă efectele în cel mult 48 de ore de la iniţierea procedurii.

Furnizorul trebuie să facă publică procedura pe pagina proprie de Internet şi în cadrul mesajelor care conţin comunicări comerciale.

Contractul încheiat prin mijloace electronice

Contractele încheiate prin mijloace electronice produc toate efectele pe care legea le recunoaşte contractelor, atunci când sunt întrunite condiţiile cerute de lege pentru validitatea acestora.

Pentru validitatea acestora nu este necesar consimţământul prealabil al părţilor pentru utilizarea mijloacelor electronice.

1. Obligaţia de informare

Obligaţia de informare poate fi privită din două perspective, respectiv:

§         cea aparţinând furnizorilor de servicii care trebuie îndeplinită faţă de destinatari:

§         cea aparţinând furnizorilor de servicii şi care trebuie îndeplinită faţă de consumatori.

Furnizorul de servicii este definit de lege ca fiind orice persoană fizică sau juridică ce pune la dispoziţia unui număr determinat sau nedeterminat de persoane un serviciu al societăţii informaţionale.

Destinatarul este definit ca orice persoana fizică sau juridică ce utilizează, în scopuri comerciale, profesionale sau de altă natură, un serviciu al societăţii informaţionale, în special în scopul căutării de informaţii sau al furnizării accesului la acestea.

Consumatorul este definit ca fiind orice persoană fizică ce acţionează în alte scopuri decât cele ale activităţii sale comerciale sau profesionale.

În prima situaţie furnizorul de servicii are obligaţia de a pune la dispoziţia destinatarilor, înainte ca destinatarul să trimită oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute cu furnizorul de servicii cel puţin următoarele informaţii care trebuie să fi exprimate în mod clar, neechivoc şi într-un limbaj accesibil:

• etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;
• dacă contractul, o dată încheiat, este stocat sau nu de către furnizorul de servicii şi dacă este accesibil sau nu;
• mijloacele tehnice pe care furnizorul de servicii le pune la dispoziţia destinatarului pentru identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;
• limba în care se poate încheia contractul;
• codurile de conduită relevante la care furnizorul de servicii subscrie, precum şi informaţii despre modul în care aceste coduri pot fi consultate prin mijloace electronice;
• orice alte condiţii impuse prin dispoziţiile legale.

Furnizorul de servicii  are obligaţia să ofere destinatarului posibilitatea de a utiliza un procedeu tehnic adecvat, eficace şi accesibil, care să permită identificarea şi corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor, anterior trimiterii ofertei sau acceptării acesteia.

Clauzele şi condiţiile generale ale contractului propus trebuie puse la dispoziţia destinatarului într-un mod care să îi permită acestuia să le stocheze şi să le reproducă.

Aceasta obligaţie de informare nu este valabilă în cazul contractelor încheiate exclusiv prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

În cea de-a doua situaţie, consumatorul, potrivit OG nr. 130/2000 privind regimul juridic al contractelor la distanţă, republicată, trebuie informat asupra numelui sau denumirii ofertantului, domiciliului sau sediului acestuia, numerelor de telefon, fax, adresei de poştă electronică şi asupra oricăror alte date necesare contactării ofertantului în mod direct şi efectiv, precum şi asupra mijloacelor de identificare a acestuia, respectiv numărul de înmatriculare în registrul comerţului şi  codul unic de înregistrare.

De asemenea, ofertantul trebuie să ofere consumatorilor, în interiorul paginii sale de web, informaţii legate de tarifele produselor şi serviciilor pe care le comercializează, includerea sau nu în preţ a cheltuielilor de livrare, precum şi valoarea acestora.

Tarifele trebuie indicate cu respectarea normelor privind comercializarea produselor şi serviciilor pe piaţă, cu precizarea scutirii, includerii sau neincluderii taxei pe valoare adăugată (TVA), precum şi cuantumul acesteia.

Obligaţia de informare se extinde şi asupra modului de încheiere a contractului, precum şi asupra aspectelor legate de procedura ce trebuie urmată în acest sens.

Astfel, ofertantul trebuie să informeze consumatorul despre modalitatea în care poate alege un anumit produs sau serviciu din „magazinul său virtual” sau din catalogul de prezentare, despre paşii pe care trebuie să îi parcurgă pentru a comanda un anumit produs, despre modalitatea de efectuare a plăţii şi a livrării produsului ales şi comandat, precum şi despre dreptul de denunţare unilaterala a contractului.

Detalii cu privire la obligaţia de informare a consumatorilor, executarea contractului şi revocarea contractului se regăsec în materialul privind vânzarea la distanţă.

Informaţiile  trebuie să fie materializate în crearea unor mijloace tehnice ( link-uri) necesare parcurgerii etapelor încheierii unui contract prin intermediul comerţului electronic.

Spre exemplu, modalităţile de alegere a unui produs pot consta în  selectarea unei categorii de produse din meniul aflat în interiorul paginii de Internet a operatorului economic sau prin accesarea unui index alfabetic al produselor sau prin accesarea link-ului, care indică criteriile de căutare a produselor după marca dorită de consumator.

Sistemul de comandă are la bază „coşul de produse”, cu posibilităţi de introducere a unui număr nelimitat de produse, de modificare a cantităţilor şi de calcularea automată a preţurilor.

Ofertantul trebuie să pună la dispoziţia consumatorilor mijloacele tehnice necesare vizualizării conţinutului coşului şi costului ,renunţării la anumite produse sau continuării cumpărăturilor, prin existenţa unor link-uri cu aceste specificaţii de vizualizare, renunţare sau continuare.

        2. Încheierea contractului prin mijloace electronice

Pentru a trimite comanda consumatorul trebuie să completeze cu atenţie un formular electronic referitor la numele, prenumele, adresa, telefonul, adresa de poştă electronică şi  parola cu care  se înregistrează.

Această parolă  poate ajuta consumatorul să urmărească comenzile pe care  le face, scutind astfel timpul necesar introducerii datelor personale atunci când doreşte să facă o nouă comandă.

Aceste date furnizate de consumator îi sunt necesare ofertantului pentru confirmarea şi livrarea produselor comandate în condiţii optime, fără a fi încălcate dispoziţiile legale referitoare la protecţia datelor cu caracter personal reglementate de Legea nr.677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestora, cu modificările şi completările ulterioare.

Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul se consideră încheiat în momentul în care acceptarea ofertei de a contracta a ajuns la cunoştinţa ofertantului.

Contractul care, prin natura sa ori la cerera beneficiarului, impune o executare imediată a prestaţiei caracteristice se consideră încheiat în momentul în care debitorul acesteia a început executarea, în afară de cazul în care ofertantul a cerut ca în prealabil să i se comunice acceptarea.

În cazul în care destinatarul trimite prin mijloace electronice oferta de a contracta sau acceptarea ofertei ferme de a contracta făcute de furnizorul de servicii, furnizorul de servicii are obligaţia de a confirma primirea ofertei sau, după caz, a acceptării acesteia, în unul din următoarele moduri:

• trimiterea unei dovezi de primire prin poşta electronică sau printr-un alt mijloc de comunicare individuală echivalent, la adresa indicată de către destinatar, fără întârziere;
• confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, printr-un mijloc echivalent celui utilizat pentru trimiterea ofertei sau a acceptării ofertei, de îndată ce oferta sau acceptarea a fost primită de furnizorul de servicii,  cu condiţia ca această confirmare să poată fi stocată şi reprodusă de către destinatar.

Aceste moduri nu se aplică în privinţa contractelor încheiate exclusiv prin poşta electronică sau prin alte mijloace de comunicare individuală echivalente.

Oferta sau acceptarea ofertei, precum şi confirmarea primirii ofertei sau a acceptării ofertei, efectuate în unul dintre modurile indicate mai sus, se consideră primite atunci când părţile cărora le sunt adresate pot să le acceseze.

Pentru mai multe informaţii vă rugăm să accesaţi următoarele link-uri:

• Legea nr.365/2002 privind comerţul electronic, republicată;
• Hotarirea Guvernului  nr. 1308 din 11/20/2002 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii 365/2002 privind comertul electronic;
• Directiva 2000/31/CE referitoare la anumite aspecte juridice privind serviciile societăţii informaţionale în piaţa internă, în special comerţul electronic, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 178/2000.
• OG nr.130/2000 privind protecţia consumatorilor şi executarea contractelor la distanţă, republicată;
• Directiva 97/7/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecţia consumatorilor în cadrul contractelor la distanţă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOCE) nr. L 144 din 14 iunie 1997, cu modificările ulterioare.
• Legea nr.677/2001 privind protecţia datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestora, cu modificările şi completările ulterioare.