Practici comerciale incorecte

 

Practici comerciale incorecte: orice acţiune, omisiune, comportament, demers sau prezentare comercială, inclusiv publicitate şi comercializare, efectuate de un comerciant, în strânsă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs consumatorilor.

Practicile comerciale susceptibile să deformeze în mod esenţial comportamentul economic numai al unui grup de consumatori clar identificabil, cu precădere vulnerabil la respectiva practică sau la produsul la care aceasta se referă, din motive de infirmitate mentală sau fizică, de vârstă sau de credulitate, într-un mod în care comerciantul ar putea, în mod rezonabil, să îl prevadă, trebuie evaluate din perspectiva membrului mediu al acestui grup.

Această prevedere nu aduce atingere practicilor publicitare obişnuite şi legitime ce constau în declaraţii exagerate sau declaraţii ce nu sunt destinate a fi luate ca atare.

Practicile comerciale incorecte sunt în special cele:

  • înşelătoare
  • agresive

Consumator vulnerabil:

Vulnerabilitatea este determinată de anumite caracteristici fizice sau psihice, cum ar fi vârsta, infirmitatea fizică sau mintală, credulitatea, ori caracteristici socio-profesionale – şomaj, analfabetism etc.

Din aceste motive, consumatorii vulnerabili au dificultăţi în a obţine şi a asimila informaţia necesară luării unor decizii privind achiziţionarea unor bunuri sau servicii.

Grupuri de consumatori vulnerabili: persoane în vârstă, copii, persoane cu boli care le limitează capacitatea de interacţiune sau boli incurabile, şomeri, persoane cu un nivel de educaţie foarte scăzut etc.

Consumatorul mediu:

Legea privind practicile comerciale incorecte prevede că în evaluarea caracterului incorect al unei practici se va avea în vedere efectul acesteia asupra consumatorului mediu.

Potrivit CEJ, consumatorul mediu este o persoană cu „un nivel de informare rezonabil, care este rezonabil de atentă şi circumspectă”, luându-se în considerare factorii sociali, culturali şi lingvistici.

Practicile comerciale înşelătoare: sunt grupate în două categorii - acțiuni înșelătoare și omisiuni înșelătoare.

     Acţiuni înşelătoare

Acţiunile reprezintă activităţi ale operatorilor pe care aceştia le întreprind în promovarea şi vânzarea produselor.

O practică este considerată a fi acţiune înşelătoare în patru situaţii:

  • dacă ea conţine informaţii false
  • dacă, în orice situaţie, inclusiv în prezentarea generală, induce în eroare sau este susceptibilă să inducă în eroare consumatorul mediu, chiar dacă informaţiile prezentate sunt, în fapt, corecte în privinţa unuia sau mai multor elemente
  • dacă implică orice activitate de comercializare privind produsul, inclusiv publicitatea comparativă, creând o confuzie cu alt produs, marca, numele sau cu alte semne distinctive ale unui concurent
  • nerespectarea de catre comerciant a obligaţiilor prevăzute în codul de conduită pe care s-a angajat să îl respecte dacă:
  • angajamentul său nu este o aspiraţie, ci este ferm şi poate fi verificat;
  • acesta  indică, în cadrul unei practici comerciale, că s-a angajat să respecte codul

În fiecare dintre aceste situaţii, elementul esenţial pentru ca practica comercială să fie considerată înşelătoare este ca aceasta să îl determine sau să fie susceptibilă să-l determine pe consumator să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.

Criteriile prezentate au natură obiectivă, prin urmare nu trebuie dovedit că prin practica respectivă consumatorul a fost indus în eroare.

De asemenea, nu trebuie probată existenţa unei pierderi de natură financiară.

     Omisiuni înșelătoare:

În analiza practicii comerciale se va ţine seama de toate caracteristicile şi circumstanţele acesteia, precum şi de limitele mijloacelor de comunicare utilizate pentru transmiterea informaţiei.

În cazul în care mijloacele de comunicare utilizate pentru transmiterea practicilor comerciale impun limite în spaţiu sau în timp, se va ţine cont, în momentul determinării practicii ca fiind sau nu „omisiune înşelătoare”, de aceste limite, precum şi de orice măsuri luate de către comerciant în vederea punerii informaţiei la dispoziţia consumatorului prin alte mijloace.

Informaţiile trebuie prezentate clar: o prezentare neclară poate fi considerată o omisiune de informare.

Practici comerciale agresive:

O practică comercială este considerată agresivă dacă, în contextul prezentării situaţiei de fapt şi ţinând cont de toate caracteristicile şi circumstanţele limitează sau este susceptibilă să limiteze în mod semnificativ libertatea de alegere sau comportamentul consumatorului mediu, cu privire la produs, prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin hărţuire, constrângere, inclusiv prin utilizarea forţei fizice sau prin influenţa nejustificată, şi, prin urmare, determină sau este susceptibilă să determine consumatorul să ia o decizie comercială pe care altfel nu ar fi luat-o.

 

Mai multe informații:

Nivelul 1 - În acest moment nu există o secțiune specială privind practici comerciale în cadrul Întreabă expertul.

 

Nivelul 2 - Pentru o descriere amănunțită a drepturilor dumneavoastră consultați Fișa de informare Practici comerciale incorecte.

 

Nivelul 3 - Pentru informații de specialitate consultați Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislația europeană privind protecția consumatorilor.